Suedia și complezența letală a elitelor

AUTOR Cornel Petrisor  - ianuarie 29, 2024

Nu este rasist să vorbim despre criza integrării; este esențial să vorbim despre ea.

Avem încă voie să discutăm despre Suedia? Acum, că armata suedeză este rugată să-i ajute pe polițiști în confruntarea cu creșterea numărului de crime comise în zonele dominate de bande, avem voie să ne întrebăm dacă nu cumva este ceva putred în statul suedez? Ani de zile, tehnocrațiile complezente din America și Europa ne-au tot spus că-n Suedia este bine. Doar trumpiștii și scandalagiii ar putea spune contrariul. Acum, după anunțul premierului suedez că a cerut armatei să folosească toate mijloacele, de la cunoștințele despre „explozibile” și până la „logistica elicopterelor” pentru a ajuta la combaterea unei epidemii de crime comise de bande înarmate, poate că oamenii se vor trezi din Scandi-naivitatea lor.

Veștile din Suedia sunt alarmante. Prim-ministrul Ulf Kristersson ia în considerare modificarea legii pentru a permite o mai mare „implicare militară” în lupta împotriva criminalității. Urmează o creștere tulburătoare în haosul de pe străzi. Numai în luna septembrie, 11 persoane au fost ucise în luptele violente dintre bande. Într-o zi – miercuri 27 septembrie – doi bărbați au fost împușcați la Stockholm, iar o femeie de 25 de ani a fost ucisă într-un atac cu bombă la Storvreta, la 80 de mile nord de Stockholm. Era profesoară. Se crede că era vecină cu persoanele vizate. Mor tinerii profesori în explozii? Suntem departe de vremurile în care The Guardian publica articole despre cum „o vizită în Suedia este ca o călătorie în timp către viitor”.

Iată, acum chiar și The Guardian, ai cărui publiciști au privit de multă vreme Suedia ca pe un rai social-democrat, spre deosebire de halca de iad care este Regatul Unit, este acum silit să admită că Suedia este „lovită de [un] val de violență”. Septembrie a fost cea mai proastă lună din punctul de vedere al numărului de morți prin împușcături în Suedia de la începutul contabilizărilor acestora, în 2016, relatează ziarul. Citează cuvintele triste și de luat în considerare ale lui Kristersson: „Suedia nu a văzut niciodată așa ceva. Nicio țară din Europa nu a văzut așa ceva.” Așadar, Suedia este încă o țară unică, dar de data aceasta nu din motive bune.

Este dificil de exagerat cât de gravă a devenit dezordinea în Suedia. Kristersson spune că este „de tip terorist”. Pe 30 august, țara a fost zguduită de patru explozii într-un interval de o oră. În 2022 au avut loc 90 de atentate cu bombă și 101 de tentative de atentate. Anul acesta, până la 15 august, au avut loc 109 atentate cu bombă. Se mai întreabă cineva de ce au loc atentate cu bombă pe acest pământ cândva pașnic și fericit? Au fost 391 de împușcături în 2022, 62 dintre ele fatale – o creștere de la 45 de împușcături mortale în 2021. Armele sunt peste tot. Serviciile sociale din micul oraș Örebro spun că acum armele sunt atât de ușor de găsit încât majoritatea tinerilor „cu risc” cu care lucrează ar putea, probabil, să procure una pe zi.

Există acum atât de multe atacuri cu grenade în Suedia, încât este singura țară în afară de Mexic care ține evidența lor. Lucrurile au devenit atât de nebunești în ultimii ani, încât până și BBC, care în general nu este întotdeauna prea directă în relatările sale cu privire la problemele care afectează națiunile „drăguțe” ale UE, a sunat de-a dreptul șocant în 2019: „Cele 100 de explozii ale Suediei din acest an: ce se întâmplă?”

Alături de violența bandelor, există revolte islamiste. Au existat revolte musulmane care au durat zile întregi în aprilie anul trecut, ca răspuns la arderea unui Coran de către un individ radical de dreapta. Șeful poliției din Suedia a spus că „nu a văzut niciodată asemenea revolte violente”.

Și acum soldații Suediei ar putea avea sarcina de a înlătura instabilitatea. Kristersson s-a întâlnit cu comandantul suprem al forțelor armate pentru a solicita asistență în confruntarea cu „valul sever de împușcături și atentate cu bombă”. Este „un pas extrem de neobișnuit pentru țara scandinavă”, spune un raport. Ar fi un pas extrem de neobișnuit în orice democrație occidentală. Imaginați-vă că asta s-ar putea întâmpla în Marea Britanie! Să fi avut săptămânal atacuri cu bombe, revolte religioase, posibilitatea implicării armatei în treburile interne! Am fi fost șocați. Ei bine, ar trebui să fim șocați și că i se întâmplă unui vecin aliat apropiat.

Ce a mers prost? Kristersson, care conduce Partidul Moderat de centru-dreapta, o spune direct. Acest „moment dificil pentru Suedia” se datorează „naivității politice” și „integrării nereușite”, spune el. Majoritatea crimelor recente ale bandelor și, cu siguranță, noile tipuri de infracțiuni, cum ar fi atentatele cu bombă și împușcăturile, sunt consecința importului masiv de migranți din Orientul Mijlociu și Africa de Nord de către Suedia în timpul crizei migranților din 2015. Eșecul integrării acestor noi sosiți, fie în piața muncii sau în valorile sociale ale Suediei, a dat naștere unor populații mari, care nu au prea multe de făcut și cu o conexiune prea puțin semnificativă cu țara gazdă.

Fostul premier, Magdalena Andersson de la Partidul Social Democrat, a făcut comentarii similare cu cele ale lui Kristersson. Prea mult timp, a spus ea în aprilie anul trecut, am ignorat faptul că acum există „societăți paralele în Suedia” și că „integrarea a fost prea slabă în timp ce aveam în paralel o imigrație masivă” . Cu privire la problemele bandelor și islamismului din Suedia, ea a rostit aceste cuvinte profetice: „Trăim în aceeași țară, dar în realități complet diferite”.

Este bine că clasele politice din Suedia, atât de stânga, cât și de dreapta, iau în calcul criza integrării. Prea mult timp, elitele europene au condamnat drept rasist pe oricine și-a exprimat îngrijorarea cu privire la ideologia multiculturalismului, pe oricine s-a întrebat cu voce tare dacă nu cumva imigrația în masă alături de relativismul moral, primirea unui număr fără precedent de migranți, în paralel cu renunțarea la ideea de integrare de către națiunile noastre, s-ar putea să nu fie cea mai bună idee. Chiar și aceia dintre noi care sunt în favoarea unei politici liberale de imigrație, au simțit că abandonarea integrării noilor veniți este o problemă. Mai ales pentru migranți, care sunt adesea lăsați într-un fel de bulă etnică, uneori sub valori religioase regresive, poate incapabili să vorbească limba nativilor. Ideologia multiculturalismului ar putea flata falsele virtuți postmoderne a elitelor în mare parte albe, dar trece cu totul cu vederea problemele migranților și minorităților.

Kristersson are dreptate să critice „naivitatea politică” a liderilor europeni cărora le pasă prea puțin de dificila sarcină a integrării, care și-au pus nevoia lor de a-și face publică așa zisa lor virtute – în acest caz, de a poza drept pro-migranți – peste nevoile națiunilor lor.

Totuși, nu a fost doar naivitate – a fost complezență. În rândul elitelor europene, a existat o atitudine necritică – la limită, chiar arogantă – față de criza migranților. „Facem un lucru bun și oricine spune altceva este un țicnit de extremă-dreapta” – asta era poziția lor. Și apoi se întreabă de ce, din 2015, Alternative für Deutschland a crescut în Germania, Giorgia Meloni a câștigat în Italia, iar Democrații de dreapta din Suedia au avut cele mai bune rezultate ale lor. Nu pentru că oamenii buni ai acestor națiuni au devenit niște rasiști. Ci din cauza faptului că s-au săturat de elitele deconectate de la realitate care pun auto-felicitarea înaintea coeziunii sociale.

Situația din Suedia, mai mult decât în orice altă națiune, vorbește despre cât de letală a devenit satisfacția de sine a tehnocraților. Cine poate uita că elitele instituționale se hlizeau de Donald Trump când acesta a spus în 2017 că suedezii „au probleme așa cum aceștia nu ar fi crezut vreodată că ar fi posibil”. „Suedia e bine mersi”, au cântat auto-îndreptățiții. Acum, însuși primul-ministru al Suediei i-a devenit ecou lui Trump, spunând că „Suedia nu a mai văzut niciodată așa ceva”.

Deci lucrurile nu stau bine. Ne-au mințit. În mod necinstit, ei și-au ambalat legile lor tehnocratice și pseudovirtutea ca fiind infailibile și și-au etichetat criticii drept idioți și bigoți. Motivele răspândirii populismului devin din ce în ce mai puțin misterioase cu fiecare zi care trece.

Articol scris de Brendan O Neill pentru Spiked și tradus de Reacționarii

Cornel Petrisor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte Articole