Credință

Drama diasporei românești

Dacă exceptăm războaiele mondiale, cea mai mare pierdere suferită de România o reprezintă plecarea, după 1989, a cinci milioane de compatrioți peste hotare. Unul dintre acești români dornici să guste darul libertății am fost chiar eu. Fără să-și trădeze sentimentele patriotice, atâția confrați și-au părăsit casa natală în căutarea unei vieți mai bune. 

E nedemn să trăiești dând șpagă sau cumpărând examene la Facultate. E dezonorant să te umilești pe lângă un șef, doar ca să primești un loc de muncă. Iată de ce atâția români au înfruntat frica de necunoscut, drama despărțirii de cei dragi, asumându-și învățarea unei noi meserii, pe lângă una sau două limbi străine, doar pentru a reuși în viață.

Niciun Guvern și nicio lege din Parlament n-a acordat suficientă importanță repatrierii acestui uriaș capital uman numit Diaspora românilor de pretutindeni. În special pentru tinerii educați, însă tentați să plece devreme peste hotare, contra-oferta a întârziat. Ce păcat! 

În ceea ce mă privește, eu privesc orice român aflat în străinătate ca pe un potențial ambasador al țării noastre. Majoritatea cetățenilor plecați au suferit o dramă, au fost batjocoriți, au fost prost tratați. Iată de ce evit să utilizez limbajul vrajbei între cei exilați și cei rămași la vatră. După patru zeci de ani de experiență americană, România știu că te însoțeşte prin cântecele și dorurile ei, prin amintirea unor locuri de vis, prin gusturi și arome, prin credințe și moravuri. 

O vedem atunci când Simona Halep, Bianca Andreescu sau Emma Răducanu sunt ovaționate la scenă deschisă de miile de fani. Am simțit-o la plecarea Regelui Mihai în lumea drepților. Mutarea dintr-un spațiu geografic nu echivalează cu despărțirea de istoria, prezentul și viitorul unei națiuni care se regrupează mereu în momente de grea încercare, triumf ori solidaritate. 

Istoria diasporei românești include miile de compatrioți obligați să-și părăsească bătătura din pricina gravelor încălcări ale drepturile omului. Toți cei izgoniți din România între 1947-1989 includ etnici români, germani, evrei, maghiari sau romi care s-au trezit sub jugul dictaturii. După Revoluția anticomunistă și lovitura de stat orchestrată de Ion Iliescu, au existat mai multe valuri de exod. Mineriadele anilor 1990-1991 au lovit în stima de sine a unei națiuni respectate. După anul 2000,  România a înregistrat cea mai dramatică scădere demografică din istorie.

Așa cum spunea scriitorul Mihai Neamțu, „nici invaziile mongole sau cotropirile tătărești, jugul turcesc ori șerbia ungurească, pacostea fanariotă ori sclavia comunistă n-au provocat o hemoragie de creiere mai mare decât nevrednicia românească a tranziției de la dictatură la o democrație originală”. 

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *