Ce m-a învățat Biblia?

AUTOR Cornel Petrisor  - aprilie 6, 2023

Datorez mamei mele, femeie simplă și credincioasă, toată deschiderea către rugăciune și dragostea sinceră pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Sunt foarte recunoscător pentru c-am fost încurajat, din copilărie chiar, să deschid cu reverență Biblia. Până astăzi, Cartea Cărților îmi este de căpătâi.

N-aș putea spune c-am înțeles toată profunzimea textului sacru. Știu că m-au marcat istoriile despre Moise și poporul răzvrătit, chemat să traverseze pustia egipteană. M-a impresionat credința lui David care l-a înfrânt pe Goliat cu ajutorul praștiei și al unei singure pietre. Mi-au intrat la inimă Psalmii care slăvesc măreția lui Dumnezeu. Vorbele aspre ale profeților m-au răscolit. Dar, peste toate, aș minți dacă n-aș recunoaște impactul Noului Testament asupra creșterii mele spirituale.

Din Evanghelia după Matei (vameșul convertit), am reținut învățătura despre Împărăția lui Dumnezeu care, ni se spune, a fost deja inaugurată prin venirea adevăratului Mesia și rostirea Predicii de pe Munte. Simplitatea mesajului Fericirilor este, cu adevărat, uluitoare. Toți cei botezați ar trebui să-l urmeze pe Cristos, nicidecum idolii sau Cezarii lumii pământești. Dacă suntem vrednici ucenici ai Domnului, atunci vom trăi o viață plină de iubire și iertare față de semeni.

În relatările evanghelistului Marcu, ni se spune că Mântuitorul chiar i-ar fi întrebat pe ucenici cum i-ar defini aceștia identitatea? Când Petru îi recunoaște caracterul mesianic, Isus îi laudă credința care aduce izbăvire de păcate, vindecarea sufletului, libertatea interioară, dragostea curată și viață veșnică.

Din mărturiile doctorului Luca am reținut parabola Fiului Risipitor (cap. 15). Plin de compasiune, Dumnezeu nu doar așteaptă îndelung și bate discret la inima oricărui păcătos, ci oferă darul iertării chiar și neamurilor păgâne, sute de ani socotite nevrednice în fața poporului ales. Fără deschiderea către universalitate, creștinismul ar fi fost doar o altă religie locală, cu accente apocaliptice.

În sfârșit, mărturisesc că-n fiecare an, mai ales înaintea sărbătorilor pascale, mă aplec atent asupra Evangheliei după Ioan care insistă asupra dumnezeirii lui Isus Cristos. M-au fascinat metaforele prin care Fiul este prezentat ca Lumină a lumii și Pâine a vieții. Citind și recitind pasajele cele mai dificile din cartea ucenicului cel iubit, am înțeles că relația dintre Tatăl și Fiul este modelul perfect al relației dintre discipolii Mântuitorului. Fără paternitate divină, nu există fraternitate umană.

Evident, datorăm Evanghelistului Ioan și cea mai profundă expunere a procesului lui Isus, arestat în grădina Ghetsimani (Ioan 18, 12-14) de către gărzile romane care păzeau Templul din Ierusalim (pe care fariseii l-au făcut peșteră de tâlhari). Cristos îl salvează pe năvalnicul Petru, care scoate sabia din teacă și taie urechea unui membru al serviciului de pază și protecție angajat de Marele Preot. Fiind condamnat de către autoritățile religioase iudaice, intervenția guvernatorului roman putea fi doar una limitată. Deși Cristos îi spune că Împărăția lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, agitatorii îl conving pe reprezentatul puterii politice că mesajul lui Isus ar fi, totuși, unul subversiv și periculos, mai ales având în vedere înfocata religiozitate a poporului evreu, dornic să iasă din starea de ocupație.

Deși Pilat din Pont ar vrea să-l salveze pe Isus, mulțimile îl preferă pe Baraba, tâlhar de profesie. Când gloata strigă Răstignește-l, răstignește-l!, Pilat se spală pe mâini și-l predă pe adevăratul Mesia soldaților cruzi ai Romei. Ana și Caiafa jubilau pentru scăpau de un potențial rival. Pilat s-a consolat, știind că Imperiul scapă de un posibil rebel. Pe Golgota, în marginea Ierusalimului, Cel nemărginit e răstignit. Crucea e inscripționată cu formula: Isus Nazarineanul, Regele iudeilor (în latină, greacă și ebraică).

Tabloul pătimirilor Mântuitorului e completat de autorii sinoptici. Acuzat de blasfemie de către sacerdoțiul mozaic, trădat de Iuda Iscarioteanul (care s-a sinucis, neputând să se ierte pe sine), uitat de apostolul Petru (care s-a lepădat înaintea întreitei cântări a cocoșului), Isus e plâns de către femeile credincioase (Luca 23, 26-32), între care și mama lui Maria. Procedeul atroce al bătăii piroanelor a fost corect descris de Mel Gibson în filmul The Passion of the Christ. Agonia răstignirii (Marcu 15:21-41) e completată de batjocura soldaților, frica apostolilor, indiferența trecătorilor și a vorbele de ocară ale unui tâlhar. Pe Cruce, Mântuitorul se roagă, uită și iartă. După trei ore de supliciu și extremă smerire a trupului lui Cristos, Isus moare. Cerul se întunecă și pământul se cutremură. Vestea bună vine abia după consumarea Sabatului.

Iată câteva fragmente din Biblie care m-au marcat pentru toată viața. Am rezumat aici fragmentele cruciale dintr-o carte scrisă pentru noi toți, indiferent de sex, vârstă și statut social. Sper să fie și un îndemn spre lectură pentru toți cei care n-au ajuns să se hrănească zilnic din bucătăria de cuvinte a Sfintelor Scripturi.

Cornel Petrisor

Timp de peste două decenii, Cornell Petrișor a supravegheat toate operațiunile companiei Cornell’s Quality Construction, Inc., firmă fondată în Bellevue, Washington. Întreprinderea lucrează în colaborare cu o companie-soră, Tile & Marble Quality Service, Inc., pentru a oferi regiunii în care activează o gamă completă de servicii de calitate în ceea ce privește construcțiile rezidențiale. Compania sa este specializată în renovări complete de locuințe, dar și finisaje interioare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte Articole