Sunt cuvinte pe care le-am învățat târziu în viață. Probabil că ele n-au mare importanță pentru a fi fericit. Cu toate acestea, Stânga atacă neîncetat mișcarea conservatoare, lansând epitete bizare: sexist, homofob, rasist. Așadar, nimeni altul decât Donald Trump, despre care s-a spus că ar fi iubit prea multe femei frumoase, e vinovat acum de misoginie!
Ca tată grijuliu și implicat, el și-a promovat fetele (Ivanka & Tiffany) într-o sferă de maximă relevanță și vizibilitate. Ca om de afaceri în New York, Trump are o lungă istorie de colaborări fructuoase cu femei de succes. Cu toate acestea, bărbatul care suferă de sexism (ne spun stângiștii) încă dorește să pună femeile la colț. El poate oferi afecțiune unei femei emancipate, dar nu tolerează ascensiunea ei socială. Sexismul s-ar face vinovat, așadar, de-o viziune limitativă asupra rolului femeilor în lume.
În realitate, Donald Trump și-a arătat nu doar admirația pentru Regina Elisabeta a II-a sau pentru regretata Margaret Thatcher, ci și susținerea pentru numeroase doamne ale Partidului Republicat implicate în competiții dure pentru postul de senator, membru al Camerei Reprezentanților sau poziția de guvernator (Kari Lake în Arizona). Cum altfel să explicăm promovarea doamnei Amy Barett la Curtea Supremă de Justiție
De zeci de ani, discriminarea femeilor nu mai reprezintă o problemă pentru Statele Unite. N-avem nicio piedică legală pentru o tânără ambițioasă care dorește să ajungă pe cele mai înalte culmi ale realizării profesionale.
Cine a refuzat s-o voteze pe Hillary Clinton în funcția de Președinte al Statelor Unite? Poporul american. Nu faptul de-a fi femeie a deranjat, ci atitudinea arogantă, chiar disprețuitoare la adresa cetățeanului obișnuit. Este eșecul electoral al soției lui Bill Clinton indiciul unui sexism structural în sânul electoratului? Nicidecum. Hillary a pierdut voturi în statele pe care democrații le conduceau în mod tradițional: Michigan, Wisconsin, Pennsylvania.
În raport cu Donald Trump, care participa chiar și la cinci mitinguri politice într-o singură zi, Hillary Clinton s-a lăsat pradă comodității. Da, stilul masculin și agresiv practicat de candidatul Trump s-a manifestat împotriva unor bărbați și femei care i-au contestat abilitățile de conducător. Da, liderul republican a atacat și femei, precum jurnalista Megyn Kelly. În același timp, Trump a muncit enorm și a fost răsplătit, câștigând alegerile din 2016.
Politica identității a Partidului Democrat s-a exprimat prin accentuarea poziției feministe a doamnei Hillary Clinton, ruptă complet de lumea votanților simpli, preocupați de locurile de muncă. Gândul că Hillary s-ar socoti victimă a sexismului i-a enervat pe americani, câtă vreme puține femei din Statele Unite au avut, precum soția lui Bill Clinton, șansa unei ascensiuni meteorice la vârful puterii.
Da, sunt de acord că politica e, uneori, murdară. Știu că Donald Trump a folosit un limbaj dur, necioplit. Adevărul, însă, doare. E corect să spui că numeroși membri ai cartelurilor mexicane de droguri au intenții criminale. Nu poți nega statisticile care vorbesc o rată mai mare a violului în anumite comunități fundamentalist-islamice. S-au raportat, de asemenea, acte de violență și abuz domestic provenite mai mult din interiorul cuplurile de lesbiene decât din interiorul cuplurilor heterosexuale. Toate aceste fapte nu țin cont de sentimentele pioase ori proiecțiile idile asupra unor realități mai mult imaginate, decât testate.
Sunt conservatorii vinovați de sexism structural? Citeam recent o amplă cercetare sociologică și rezultatele m-au surprins plăcut: o majoritate copleșitoare sprijină egalitatea sexelor (86% din bărbați și 74% din femei în Marea Britanie și, atenție, 85% dintre americani, indiferent de sex). Pe ce alt subiect mai cad de acord americanii într-un manieră hotărâtă?
Discuția despre sexism provine din aceeași logică a dezbinării urmărită de către marxiști.
Fără să incite oamenii la ură, ideologii Stângii și-ar pierde locul de muncă.
Ținta atacurilor? Creștinii, patrioții, tradiționaliștii.Obsesia denunțului e, uneori, la limita patologicului. Suspiciunea generalizată la adresa unor conaționali are chiar nuanțe de paranoia. Pentru radicalii Stângii, apostolul Pavel era, desigur, homofob iar Fecioara Maria o big. Părinții fondatori n-au niciun merit, doar pentru că au acceptat o cutumă a vremii, anume sclavia. Sistematica distrugere a instituțiilor religioase conduce la evacuarea sacrului din experiența vieții. Rezultatul? Totul își pierde din valoare, dar ales femeia (redusă la statutul de marfă într-o tranzacție sexuală).
Conservatorii, așadar, sunt avocații demnității umane, indiferent de sex, religie sau culoare a pielii. Toxicitatea Stângii trebuie căutată dincolo de ipocrizie. Poziția liberal-progresistă sfârșește în nihilism.
Radicalii nu doar născocesc fapte și distorsionează argumente. Propagandiștii atacă fundamentele culturii occidentale. Prin negarea existenței lui Dumnezeu, ei sfârșesc cu o morală perfect relativistă, pentru care orice este posibil. Femeile sunt instigate să-și urască bărbații. Profesorii primesc invitația de a-și ataca mentorii. Copiii se trezesc chemați să-și urască părinții. Într-o dezordine morală completă, stângismul își afirmă originea diabolică și intenția de anihilare a umanului.
