Dumitru Prunariu a fost singurul cosmonaut român care a a ajuns în spațiu. Da, știm că evenimentul epocal se datorează misiunii sovietice Soiuz 40 inițiată de Moscova-n plin război rece.
Eram un simplu puști atunci când am auzit de isprava acestui mare compatriot, de meserie inginer aeronautic. Ajuns în Statele Unite, am înțeles că supremația militară și succesul economic presupun, pentru orice țară dezvoltată, investiții serioase-n sateliți de mare precizie.
Și Europa occidentală a alocat importante resurse pentru tehnologia GPS și nu numai.
Francezii stau foarte bine la capitolul observarea Pământului, fiind pionieri ai programului Copernicus finanțat de Uniunea Europeană. Germania, Italia și Spania se bucură, iarăși, de-o excelentă investiție-n domeniul sateliții de comunicare și navigație.
Mai mult, Turcia, țară membră NATO, surprinde la acest capitol.
Spre deosebire de politicienii de la București, liderii din Ankara au înțeles că bătălia pentru spațiu facilitează dezvoltarea serviciilor de telecomunicații și televiziune, dar și munca de colectare a imaginilor de mare rezoluție pentru diverse aplicații civile, precum agricultură, monitorizarea mediului și evaluarea dezastrelor.
Recent, Polonia a declarat că intenționează să achiziționeze doi sateliți Airbus în valoare de câteva sute de milioane de dolari.
În ceea ce ne privește pe noi românii, ca moștenitori ai lui Traian Vuia, Hermann Oberth și Dumitru Prunariu am fi putut fi astăzi mult mai competitivi, mai ales dacă investițiile-n știință și cercetare n-ar fi fost drenate de actorii politici înspre pușculițele de partid.
Astrofizica reprezintă, cu siguranță, știința viitorului.
Nu doar cosmonauți ca Prunariu, ci și antreprenori ca Elon Musk sunt, astăzi, o sursă de inspirație pentru mii de tineri ai României.
Mințile curioase și luminoase trebuie încurajate, nicidecum pedepsite.
În următoarele decenii, bătălia pentru spațiu se va dovedi esențială pentru noua arhitectură de securitate a lumii.
