Se estimează că românii aflaţi la muncă în străinătate au acumulat averi de zeci de miliarde de euro.
Pe lângă bani și averi imobile, românii din Diaspora au acumulat un capital social și un capital de cunoaştere pe care mediul de afaceri din țară îl poate utiliza mai bine.
Curățenia străzilor, calitatea serviciilor medicale, viteza transportului, inovația tehnologică, respectarea proprietății private și respectarea libertății de conștiință fac diferența între nivelul de trai al diferitelor popoare.
Românii care au petrecut deja 5-7 ani în Occident au înțeles mecanismele prin care se poate ajunge la prosperitate: cultul muncii, gândirea strategică, birocrație minimală, economisire și investiții. Când românii revin acasă ei aduc o perspectivă diferită de mentalitatea vechilor comuniști. Milioane de români trăitori în cele cinci continente ale lumii exercită o influență benefică asupra țării noastre.
Dacă 1% din românii plecați s-ar întoarce și ar deschide o afacere cu cinci angajați, PIB-ul României ar crește semnificativ, cu niște miliarde bune de euro. Banii munciți atrag alți bani.
Pentru a se întoarce acasă definitiv, compatrioții noștri așteaptă din partea Statului român o atitudine bazată pe respect.
Ce vrea atât medicul, cât și căpșunarul?
- eliminarea hârtiilor și recursul la e-governance (se întâmplă în Estonia!)…
- micşorarea corupţiei şi birocraţiei, un cadru legislativ şi instituţional care să apere proprietatea privată, stimulând astfel antreprenoriatul şi crearea de IMM-uri. Polonia a reușit, noi de ce să nu putem?
- spitale curate, șosele rapide.
- competență și meritocrație-n sectorul public.
- inflație redusă, plus un sistem fiscal atrăgător şi stabil, care să nu le ia oamenilor capitalul câştigat prin muncă şi greutăţi individuale;
- respectul edililor pentru patrimoniul arhitectural al satelor și orașelor vechi din România.
- o educație performantă pentru copii și nepoți.
România a beneficiat deja enorm de experienţa unor oameni formaţi în străinătate (inclusiv la nivel ministerial) şi contribuţia lor începe să se facă văzută atât în mediul public cât şi în cel privat.
În ceea ce mă privește, susţin eforturile de reintegrare a românilor cu merite profesionale din diaspora în poziţii de responsabilitate în mediul diplomatic, business, academic și politic.
Cer înlocuirea incompetenţei subordonate structurilor de partid din administraţia publică şi umplerea golului de bună-voinţă şi ambiţie reformistă din organele statului printr-o infuzie de specialişti neafiliaţi politic, formaţi în străinătate.
Pledez pentru reformarea administrativă şi politică a României cu scopul explicit de a crea repatrierea mult așteptată. În plus, e nevoie de o reforma constituțională care să includă formula: „noi, cetăţenii români de pretutindeni”.
E imperativă mărirea numărului de colegii electorale pentru diaspora.
Români din ţară şi românii din diaspora suntem parte a aceluiaşi corp politic. A sosit momentul ca şi românii expatriaţi să aibă parte de o reprezentare politică demnă de numărul şi contribuţia lor la renașterea țării.
