Moștenirea lui Obama: o Americă divizată

AUTOR Cornel Petrisor  - martie 14, 2023

Țin minte și acum tensiunea socială dinaintea alegerilor din 2012.

Democrații își doreau ca Barack Obama să câștige al doilea mandat. Presa liberal-progresistă a înțeles că-i poate hărțui pe candidații conservatori. Chiar și candidații republicani din comunitatea latino erau considerați albi, deși hispanicii reprezintă o minoritate semnificativă pentru Statele Unite, ca și afro-americanii.

Din orice conflict între un alb și un negru, vinovatul din oficiu (chiar înaintea oricărei adjudecări din partea instanței) era, desigur, cetățeanul alb.

Precum procurorii staliniști de odinioară, ziariștii construiesc o pledoarie din care lipsește prezumția de nevinovăție. Când violențele celor de la Antifa ies la suprafață, justificările pentru acțiunile criminale nu întârzie să apară. Steagul Americii poate fi ars, fără nicio consecință, de către partizanii Stângii radicale. Steagul LGBTQ, în schimb, trebuie fluturat pretutindeni, cu mânie proletară și cu mândrie sectară.

Pentru democrați, dubla măsură-n judecată reprezintă un reflex obișnuit. Conservatorii primesc un tratament ostil, dar socialiștii au circumstanțe atenuante. Oamenii care nu iubesc conflictul se tem de etichete și, deci, adoptă politica struțului care nu vede nimic, deși poate fi martorul Apocalipsei. Am fost martor, eu însumi, la asemenea reacții de lașitate sau complicitate, atunci când orașele Portland și Seattle (unde am petrecut zeci de ani) s-au trezit cuprinse de furia dezlănțuită a minorităților woke.

Cunosc bine și recunosc ușor tacticile de intimidare ale marxiștilor. În tinerețe, așa cum v-am spus, mi s-a întâmplat să fiu amenințat cu pistolul la tâmplă, doar pentru că am spus un banc despre Ceaușescu. Securitatea a obținut colaborarea multor informatori prin procedurile de încadrare psihologică. Doar pentru că te acuzau de legionarism sau fascism, comuniștii aveau șanse mari să-ți obțină denunțul dușmanului de clasă și adeziunea entuziastă la principiile Partidului roșu.

După opt ani de mandat, Obama ne-a lăsat moștenire o țară divizată. El s-a îmbogățit (prin conferințe, acțiuni de lobby, cărți și filme Netflix), dar clasa mijlocie din America s-a trezit sărăcită de închiderea a sute de fabrici, în beneficiul Chinei și al bancherilor din Wall Street.

Din păcate, alegerea unui președinte cu rădăcini în Kenya n-a redus animozitățile între republicani și democrați. Dimpotrivă. Stânga radicală a apăsat și mai tare pedala discursului justițiar, tipărind titluri sforăitoare, aruncând acuzații senzaționaliste și spunând că Donald Trump este „litteraly Hitler”. Patriotismul a ajuns să fie socotit cripto-naționalism. Hillary Clinton i-a socotit pe susținătorii Președintelui Trump niște cetățeni deplorabili. Niciodată n-a fost lămurită definiția rasismului.

Un român poate să n-aibă o opinie măgulitoare față de albanezi, față de ruși sau față de ucrainieni. Cu toate acestea, el nu ajunge să urască, ci e doar circumspect.

În același mod, un conservator poate identifica plusuri și minusuri specifice culturii afro-americane, fără să afirme superioritatea morală sau rasială a albilor față de negri. Dimpotrivă. Creștinii știu că toți oamenii au păcătuit în fața lui Dumnezeu și că toți fiii lui Adam au nevoie de mântuire.

Moștenirea lui Barack Obama a fost, așadar, războiul tuturor contra tuturor. Democrații îi văd pe republicani ca pe niște bigoți iar republicanii îi văd pe democrați ca pe niște trădători. Gândirea prin stereotipie s-a adâncit. Generalizările pripite fac rău spiritului civic. Suspiciunea reciprocă între globaliști și patrioți dizolvă unitatea națională. E greu să nu te gândești la principiul: divide et impera!

Să prezinți omul alb ca pe un agresor pasiv-activ și să pictezi condiția afro-americanilor doar în culori sumbre înseamnă să ratezi esența visului american. Eu însumi am ajuns în Statele Unite ca refugiat de pe o plantație ideologică a blocului sovietic. Altfel spus, am fost și eu o victimă. Niciodată n-am cerut să fiu tratat altfel decât toți ceilalți cetățeni ai Americii. Niciodată n-am cerut privilegii. M-am mulțumit cu profitul obținut din sudoarea frunții. Milioane de est-europeni, de la instalatorul polonez până la antreprenorii români specializați într-un business dedicat caselor de bătrâni, toți cei care au ajuns cetățeni americani s-au bucurat de o prosperitate de neconceput în țara lor.

Atât Michelle Obama, cât și Barack Hussein Obama n-au știu să aprecieze suficient ospitalitatea americană. E punctul meu de vedere pe care-l susțin ca refugiat politic care a traversat Dunărea înot în căutarea libertății!

Mă întristează, așadar, imaginea urâtă pe care presa Stângii liberal-progresiste o construiește despre țara mea adoptivă.

Iubesc România care mi-a dat tot ceea ce sunt, dar iubesc și America, care mi-a dat tot ceea ce am.

Din păcate, dragostea de țară e un sentiment demodat printre intelectualii Partidului Democrat. Pentru mine, Barack Obama a fost un asemenea intelectual care și-a ratat vocația academică și a ales, din oportunism politic, cariera de senator. Obama n-a fost pasionat de nicio idee majoră, precum atâția juriști sau filozofi remarcabili. Barack a fost interesat nu de adevăr, ci de exercițiul puterii prin utilizarea (măiastră, ce-i drept) a jocurilor de limbaj.

Aroganța exprimată de Barack Obama la adresa lui Donald Trump l-a încurajat pe acesta din urmă să-și anunțe candidatura-n 2015 pentru oficiul suprem. În loc să mențină un ton rezervat și o distanță prezidențială față de lupta politică dintre democrați și republicani, Barack Obama s-a implicat masiv în campania doamnei Hillary Clinton și… a pierdut. De ce? Pentru că n-a înțeles dezgustul americanilor de rând față de politica rasială promovată de Stânga radicală.

Mișcări extremiste, precum Alt-Right, chiar există. Reacțiile tribale nu trebuie încurajate de către conservatorii prudenți și moderați. În același timp, o extremă atrage altă extremă. Implicarea Stângii în demolarea statuilor, toleranța pentru distrugerile provocate de Antifa și Black Lives Matter, dar și escaladarea cenzurii de tip woke din campusurile universitare, toate acestea au provocat o reacție a Dreptei patriotice și populiste.

Liberal-progresiștii acuză albii de aproprierea sau asimilarea culturală a afro-americanilor, însă atâtea celebrități de culoare decid singure să poarte blugi și să mănânce spaghetti. Stânga, bunăoară, neagă frământările legitime ale tinerilor de sex masculin, care se văd atacați și discriminați cu orice ocazie. În 2016, când parlamentarul conservator britanic Philip Davies a ținut un discurs despre problemele bărbaților, reacția feministelor a fost să-i ceară suspendarea din partid.

Moștenirea lui Barack Obama, așadar, a fost politica identității pe steroizi. O altă problemă gravă mi s-a părut a fi neglijarea muncitorilor de rând, care s-au trezit cu numeroase fabrici închise și mutate peste hotare. Dacă politicienii Stângii obișnuiau în secolul XIX să critice excesele capitalismului și să apere proletariatul, marxiștii de astăzi acuză muncitorii albi de rasism inconștient și le impută faptul că s-ar bucura de privilegii. Din acest motiv, cred eu, Donald Trump a câștigat în 2016 (și ar fi câștigat, dacă n-ar fi fost furat, și-n 2020). În plus, Trump a câștigat mai multe voturi de la afro-americani și hispanici decât Mitt Romney în 2012. Oare de ce?

Ceea ce mulți comentatori din România încă n-au înțeles este frustrarea profundă a părinților care-și văd copiii expuși la politicii identității.

Stânga nu mai apără drepturile muncitorilor, ci se ocupă de poliția gândirii.

Or, oamenii preferă economia în locul ideologiei: cifre, nu vorbe-n vânt.

Dacă America era, odinioară, un melting pot deschis tuturor culturilor și tuturor raselor, astăzi țara-n care mi-am trăit întreaga viață adultă a devenit un paradis al multiculturalismului segregaționist. Cei care vorbesc împotriva discriminării săracilor în fața bogaților sunt primii care aleg să trăiască în faimoasele gates communities. Barack Obama, care se plângea de încălzirea globală, și-a construit o casă pe malul Oceanului.

Odinioară, Martin Luther King Jr considera și afirma că nu culoarea pielii definește omul, ci setul de valori și caracterul. Astăzi, am ajuns preocupați nu să întărim caracterul tinerilor, ci să depistăm orice micro-agresiune verbală resimțită de reprezentantul unei minorități sexuale. Dintr-o națiune puternică și măreață, capabilă să integreze și să asimileze diferențele într-un tot unitar, America a ajuns o o țară împărțită în subgrupuri rasiale, ideologice, religioase. Iată moștenirea înșelătorului Barack Obama.

Sunt conservatorii sexiști?

Cornel Petrisor

Timp de peste două decenii, Cornell Petrișor a supravegheat toate operațiunile companiei Cornell’s Quality Construction, Inc., firmă fondată în Bellevue, Washington. Întreprinderea lucrează în colaborare cu o companie-soră, Tile & Marble Quality Service, Inc., pentru a oferi regiunii în care activează o gamă completă de servicii de calitate în ceea ce privește construcțiile rezidențiale. Compania sa este specializată în renovări complete de locuințe, dar și finisaje interioare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte Articole