Epoca post-adevăr și noua limbă de lemn

AUTOR Cornel Petrisor  - martie 12, 2023

Ceea ce mă șochează atunci când răsfoiesc paginile unor ziare concepută-n mlaștina de la Washington este lejeritatea cu care presa oferă narațiuni false. Minciuna a ajuns a doua natură a gazetarilor obsedați să inventeze fake news. Cum ne dăm seama? Observând numărul mare de adjective, etichete sau apelative utilizate-n descrierea realității. Cititorului i se ia dreptul de a-și forma singur o opinie.

De ce excesul de epitete? Pentru că scopul nu e informarea, ci intimidarea.

Este o strategie cu care s-au câștigat alegerile din 2020. Twitter, Facebook și YouTube au cenzurat orice informație despre faimosul laptop al lui Hunter Biden, care conținea revelații uluitoare nu doar despre viața depravată a președintelui Joe Biden, ci și arhive compromițătoare ale unor scrisori primite dinspre anumiți parteneri de business implicați în afaceri cu Republica Populară Chineză, Ucraina sau chiar România. Presa mainstream nu s-a dezmințit și a ocolit știrea, sub presiunea unor ofițeri FBI. Coalizarea dintre forțele Statului paralel și marile corporații reprezintă un real pericol pentru suveranitatea poporului.

Se minte din obișnuință, se minte printr-un reflex de autoapărare, se alteori malefic, amestecând jumătăți de adevăr cu fantezia pură.

S-a spus că vizita lui Donald Trump la Varșovia, în 2017, a fost un eșec, deși sute de mii de polonezi l-au ovaționat pe liderul republican. Gazetele au mai afirmat, scandalos, că soția președintelui polonez, doamna Agata Kornhauser-Duda, ar fi refuzat să dea mâna cu Donald Trump. În realitate, n-a existat doar o strângere călduroasă de mâini, ci chiar și o îmbrățișare cordială. După ce uraganul Harvey a făcut numeroase victime, doamna Melania Trump i-a vizitat pe americanii sinistrați. S-a spus că Prima Doamnă ar fi umblat în pantofi cu toc, când, de fapt, ea s-a deplasat în pantofi sport.

Paternalismul presei mainstream arată disprețul față de intelectul omului obișnuit și, deci, o perspectivă anti-democratică. Nu poporul trebuie să aibă ultimul cuvânt, ci elitele atotștiutoare.

Realitatea socială descrisă de ziariști este, frecvent, cu totul diferită de experiența cotidiană a cetățeanului anonim.

Presa de azi sufocă prin excesul de politizare. Nici măcar știrile meteo nu sunt lipsite de o conotație ideologică (trimiterea la emisiile de carbon ori sperietoarea încălzirii globale). Când totul, până și Crăciunul, ajunge să fie suspectat de o abordare părtinitoare (bias), rațiunea calmă și dialogul echilibrat lasă loc isteriei și monologului didactic.

Transformarea presei libere într-o anexă a guvernului este cea mai gravă amenințare la adresa democrațiilor occidentale.

Înlocuirea profesioniștilor cu o legiune de activiști are dramatice efecte. O tânără generație s-a lăsat deformată de propaganda oficială și a renunțat să mai pună-n discuție narațiunea dominantă despre inferioritatea morală a conservatorilor față de progresiști.

Cultura de masă a înlocuit cultura înaltă iar slaba dezvoltare a reflexelor critice permite răspândirea viziunii stângiste asupra lumii, adusă la îndeplinire prin actele de violență ale unor organizații precum Antifa sau Black Lives Matter.

Presa Stângii americane operează cu sloganuri specifice discursului marxist. Găsim peste tot, ca și-n literatura promovată de Engels ori Lenin, tensiunea dintre opresori și victime. Cei discriminați provin astăzi nu din clasa muncitoare, ci din grupurile de femei singure, cercul unor minorități sexuale și, câte o dată, ai musulmanilor. Noua burghezie exploatatoare este formată din bărbații albi, creștini, heterosexuali.

Interesant este că individul nu mai are valoare prin acțiunile sale, ci își extrage identitatea din grupul căruia îi aparține. Presa caută uneori cu lumânarea situații nefericite care descriu o femeie de culoare, lesbiană ori bisexuală, cu dizabilități și supra-ponderală, provenind eventual dintr-o familie discriminată pe criteriul apartenenței la comunitatea islamică. musulmană. Cine n-a avut soarta nefericită a acestei femei este, automat, beneficiarul unor privilegii specifice rasei alba (și asta chiar dacă respectivul individ provine dintr-un lagăr comunist, așa cum s-a întâmplat cu mine și cu toți prietenii din România, fugiți din pricina terorii).

Așa cum spuneam, jurnaliștii caută astăzi să îndoctrineze, nu să educe. Vinovatul pentru starea de lucruri imperfectă din societatea americană este grupul imaginar așezat generic sub denumirea WASP (White Anglo-Saxon Protestant). Întrucât Stânga vehiculează ideea responsabilității colective, generalizările retorice sunt la ordinea zilei. Așa s-a ajuns la noua limbă de lemn, anticipată de Orwell.

21 Martie 2017, Președintele Trump vorbește cu presa.

Activiștii și elitele culturale știu că verificarea faptelor ia timp. E important, atunci, ca niciun detaliu empiric să nu stea în calea narațiunii corecte politic. Iată de ce numeroase relatări din presă încep prin formularea concluziilor unei anchete sumare, fără să prezinte mai multe ipoteze de lucru. Așa s-a întâmplat cu George Floyd: un delicvent de culoare vinovat pentru nenumărate încălcări ale legii, dar transformat într-un erou al luptei anti-establishment, doar datorită comportamentului abuziv al unui polițist neglijent în serviciu.

Chiar și în bisericile creștine din America, am văzut mulți tineri afectați de propaganda sufocantă răspândită-n școli. În numele deschiderii față de noutate, studenții sunt învățați să uite de reperele istoriei și să uite de filozofia drepturilor naturale propovăduită de Părinții fondatori cu scopul unificării tuturor oamenilor sub un singur steag. Cronicarii Stângii sunt, din păcate, anti-americani. Pentru marxiștii din Universități, redacții de ziare și televiziuni, țara primită drept moștenire de la George Washington, John Adams ori Thomas Jefferson reprezintă doar un imperiu colonialist, sexist și rasist, marcată de fundamentalism religios.

Pentru noua Stângă, cenzura e preferabilă oricând libertății de exprimare. De ce? Pentru că discursul slobod este, mereu, o expresie a urii. Chiar dacă republicanii caută să ofere anumite argumente raționale pentru susținerea unor politici publice, democrații vor reacționa irațional, acuzând conservatorii de intenții fasciste (chiar dacă tot conservatorii au înfruntat nazismul și comunismul).

S-a spus despre Donald Trump că va declanșa al Treilea Război mondial. În realitate, al 45-lea președinte republican al Americii a pledat pentru pace, atât înainte, cât și după izbucnirea războiului din Ucraina. S-a spus despre Donald Trump că e rasist, dar foarte multe persoane de culoare au fost membrii ai Executivului pe care l-a condus cu mână forte (mă gândesc, în primul rând, la remarcabilul medic neurochirurg Ben Carson). S-a spus despre Trump că e xenofob, doar pentru că și-a dorit să protejeze America de virusul chinezesc. S-a spus despre Trump că urăște populația latino, deși zidul de la granița cu Mexicul a căutat să oprească migrația ilegală, nu călătoriile pe bază de viză.

Bătălia poliției americane cu infracționalitatea e mai puțin importantă, pentru presa liberal-progresistă, decât apartenența infractorilor la o anumită categorie etnică sau rasială. Când un miliardar precum George Soros finanțează mișcarea Black Lives Matter, el o face pentru a justifica haosul și violența mișcărilor de stradă. Ceea ce trece neobservat e faptul că mult mai mulți bărbați americani de culoare sfârșesc uciși de către gangurile mafiote ale negrilor, victimele acțiunile polițiștilor fiind mult mai puține ( în 2014, numai 238 de negri au pierit în altercațiile cu poliția, în timp ce 6.095 au murit din pricina unor criminali din comunitățile afro-americane). Presa nu raportează violența endemică din Chicago, dar va aloca un timp îndelungat oricărui scandal sexual care afectează o biserică protestantă, catolică sau ortodoxă.

Presa părtinitoare există pentru a nega, de fapt, etica responsabilității individuale pe temelia căreia s-a construit Occidentul.

Reacțiile adulților ajuns să semene cu manifestările copiilor răzgâiați. Din țânțar, orice persoană ofensată face un armăsar. Invocând nedreptățile istorice ale trecutului, arătând mereu cu degetul spre instituțiile tradiționale (familia, biserica, Parlamentul), mass-media facilitează nașterea unei contra-culturi, prin care întregi grupuri ajung să paraziteze bugetul public de Stat.

Politica identității neagă faptul că toți oamenii au păcătuit (prin Adam) în fața bunului Dumnezeu și refuză, totodată, darul iertării acordat prin jertfa lui Isus Cristos, răstignit pe Cruce. Marxiștii neagă atât chipul divin, cât și restaurarea obținută pe Golgota. Ca atare, în loc să emită un discurs unificator, chiar și un președinte ca Barack Obama s-a complăcut să joace cartea diviziunilor etnice și rasiale („the race card”).

Noua limbă de lemn a sexomarxiștilor (cum i-a numit Adrian Papahagi) produce așchii ascuțite și un rumeguș periculos pentru rețeta adevărului.

Moștenirea lui Obama: o Americă divizată

Cornel Petrisor

Timp de peste două decenii, Cornell Petrișor a supravegheat toate operațiunile companiei Cornell’s Quality Construction, Inc., firmă fondată în Bellevue, Washington. Întreprinderea lucrează în colaborare cu o companie-soră, Tile & Marble Quality Service, Inc., pentru a oferi regiunii în care activează o gamă completă de servicii de calitate în ceea ce privește construcțiile rezidențiale. Compania sa este specializată în renovări complete de locuințe, dar și finisaje interioare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}

Alte Articole