Altele

De ce sunt conservator?

Părinții m-au învățat că e mai greu să construiești decât să dărâmi. În satul meu din Transilvania, cei care aruncau piatra sau cei care băgau bățul prin gard n-aveau parte de respectul comunității. Am învățat, deci, să respect instituțiile și valorile tradiționale ale societății. Deși înțeleg nevoia de schimbare, cred că transformările organice, lente și selective sunt mai utile decât mișcările bruște și nechibzuite.

Copilăria mea a fost îmbogățită de povești vechi. Cine a studiat viața marilor oameni ai Bibliei nu poate să disprețuiască istoria sau tradiția. Nu mi-a plăcut niciodată aroganța celor care se credeau superior moral unor bărbați precum Avraam, Moise ori David. Și astăzi mă regăsesc în rugăciunile din Psaltire mai ușor decât vorbăria televizată. Văd neamul omenesc ca pe un organism viu, care se dezvoltă și se schimbă treptat în timp. Alterarea înțelesurilor vechi ale culturii noastre, prin sexualizarea precoce a copiilor (sau prin afirmația că bărbatul poate deveni femeie și invers) pune în pericol întreaga umanitate.

Ca om de afaceri, am apreciat mereu stabilitatea. De ce? Pentru că doar dacă există niște cadre legale fixe, atunci poți planifica un business. Îmi place ordinea. Fără legi și principii imuabile, n-ai cum să te aștepți la creșterea bunăstării oamenilor. Banul, spunea cineva, este precum iepurele: fuge de zgomot, tulburări și revoluții. Nu întâmplător, Elveția (un paradis fiscal pentru atâtea companii) e străină de tulburări sociale. Definiția pe care o dăm familiei, înțelesul dat Constituției, preceptele morale ale creștinismului, ritualul sau protocolul monarhiei britanice, toate acestea nu trebuie schimbate.

O minte limpede nu poate cultiva haosul, anarhia sau distrugerea. Îmi displac profund acțiunile de tip BLM sau Antifa, prin care strada cere înflăcărat adoptarea unor măsuri radicale, precum desființarea poliției. Prefer să ascult glasul bătrânilor și mai puțin opiniile minților necoapte, pentru care bătălia dintre hormoni și neuroni rămâne indecisă. Prefer înțelepciunea tradiției în locul urletului mulțimilor. Știu foarte bine că mentalitatea revoluționară a permis ca Barabas să-i ia locul lui Isus.

De ce sunt conservator? Pentru că iubesc proprietatea privată și doresc să-mi apăr mereu libertatea de-a critica puterea guvernamentală. Familiile și persoanele individuale n-au nicio putere în fața Statului, dacă noțiunea veche de separație a puterilor nu este puternic înscrisă-n legea fundamentală a cetății. Orice guvern poate deveni oricând tiranic și, din acest motiv, am apărat dreptul americanilor de-a poseda arme și de a-și apăra casa, familia, integritatea fizică sau, altfel spus, viața.

Nu cred că avem autoritatea intelectuală sau dreptul moral de a schimba acel software de bază (altfel spus, sistemul de operare) gândit cu mare grijă de Părinții fondatori ai Statelor Unite. Constituția este reperul suprem pentru democrația americană iar Curtea Supremă nu poate modifica înțelesul originar al textului ratificat în septembrie 1787, de către Convenția de la Philadelphia. Mi se pare absurd ca cineva să modifice legea fundamentală care, din 4 martie 1789, când noul guvern federal a fost învestit, și până-n zilele noastre și-a demonstrat capacitatea de-a menține unită o națiune încercată de numeroase provocări dinăuntru și din afara Statelor Unite.

Judecătorul Antonin Scalia m-a convins că nimeni n-are dreptul să abuzeze de tăcerea Constituției pe marginea unor subiecte precum avortul și căsătoria între persoane de același sex. E absurd să punem în seama lui Thomas Jefferson sau John Adams perspective moderne, ultra-liberale, când știm foarte bine viziunea conservatoare a Părinților fondatori. E nejustificat, cred, să justificăm cheltuielile Statului birocratic prin amestecul textelor constituționale în ciorba politicilor publice care țin de sănătate, educație sau asistență socială.

Sunt conservator pentru că iubesc libertatea cetățenilor mai mult decât forța birocraților. Drepturile noastre individuale vin de la Dumnezeu (ateii vor spune că de la natură) și nicidecum nu sunt cadoul unor guverne trecătoare.

Mai există un motiv pentru care îmbrățișez ideile Dreptei. Iubesc Italia și am învățat devreme arta vechilor pietrari. Știu cât de frumoase au rămas monumentele civice și religioase ale Europei: catedrale, biserici, primării, clădiri administrative. Privind către aceste giuvaere, știu că avem obligația să ocrotim moștenirea culturală a trecutului. Nu-mi plac, la drept vorbind, nici blocurile comuniste, nici realizările arhitecților hiper-moderniști, adesea caracterizate de urâțenie sau chiar hidoșenie. Frumusețea ne cheamă să vedem realitățile perene, dincolo de experiențele trecătoare. Frumusețea este o experiență nu doar estetică, ci și morală, teologică și spirituală, fiind un reper fix pentru toți cei care aleargă grăbiți pe străzile marilor orașe.

Iubesc munca, nu lenea; libertatea, nicidecum sclavia; frumusețea, iar nu hidoșenia. Iată de ce mă consider un conservator incurabil!

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *